Stefan Agopian e un cronicar de demult consemnand rafinate cruzimi dar de un calm brit cu o ironie departata si rece distrata aproape. Portretele sunt deformari incarcate pline de amanunte mirosuri lungiri sau rotunjiri peste fire transformand personajul intr-un hohot de ras. Stilul si el de rafinament ar merita un studiu autorul asezandu-se alaturi de […]

Add To Cart

Opere II. Sara. Tobit. Fric

00

Stefan Agopian e un cronicar de demult consemnand rafinate cruzimi dar de un calm brit cu o ironie departata si rece distrata aproape. Portretele sunt deformari incarcate pline de amanunte mirosuri lungiri sau rotunjiri peste fire transformand personajul intr-un hohot de ras. Stilul si el de rafinament ar merita un studiu autorul asezandu-se alaturi de cei cativa priceputi in limba romaneasca....

Stefan Agopian e un cronicar de demult consemnand rafinate cruzimi dar de un calm brit cu o ironie departata si rece distrata aproape. Portretele sunt deformari incarcate pline de amanunte mirosuri lungiri sau rotunjiri peste fire transformand personajul intr-un hohot de ras. Stilul si el de rafinament ar merita un studiu autorul asezandu-se alaturi de cei cativa priceputi in limba romaneasca. Acest incantator povestitor imbibat de zicere cronicareasca ironist taios si ochi aspru stie sa deschida spre natura candide ferestre: o pala curata de vant limpezeste de toate miasmele grele si lumea este iar minunata. – Paul Georgescu Totul sau aproape totul e posibil. Prezentul se preschimba in viitor viitorul in trecut obiectelor li se permite sa pluteasca atunci cand vor s-o faca fiintele omenesti isi schimba forma ingeri curiosi si demoni simpatici se culcusesc printre vite si oameni. Frapeaza felul distrat egal si absent in care sunt tratate intamplarile crude (pogromuri invazii crime) ca si cum ar mai fi fost traite odata demult sau ca si cum ar fi fost vizionate de departe si foarte de sus. Si exact cum se intampla pe panzele marilor pictori ceva anume ceva de neinteles innobileaza misterios atitudinile gesturile privirile personajelor. – Eugen Negrici Parodiind conventiile romanului istoric Stefan Agopian construieste un labirint romanesc in care coexista o serie de povesti de cele mai multe ori incompatibile intre ele. Istoria se prezinta ca un material in falduri asemanator catifelei purtate ostentativ de Tache Vladescu picaro metafizic ratacitor printr-un univers oniric dominat de imagini de cosmar. Consistenta spectrala a personajelor lui Agopian pune sub semnul intrebarii existenta insasi a istoriei. – Carmen Musat

Autor: Stefan Agopian
Editura: Polirom