Lucrul de capatai asupra caruia revine Parintele Simeon in aceasta carte este acela al lepadarii de sine si al urmarii lui Hristos. Ceea ce se cere omului nu este sa framante cu mintea lui prea mult sa nadajduiasca in stradaniile lui oricate vor fi fiind ci tocmai sa iasa din captivitatea propriei sale minti din […]

Add To Cart

In pustiul lumii

00

Lucrul de capatai asupra caruia revine Parintele Simeon in aceasta carte este acela al lepadarii de sine si al urmarii lui Hristos. Ceea ce se cere omului nu este sa framante cu mintea lui prea mult sa nadajduiasca in stradaniile lui oricate vor fi fiind ci tocmai sa iasa din captivitatea propriei sale minti din nadajduirea in propriile sale puteri si eforturi din propria sa judecata din...

Lucrul de capatai asupra caruia revine Parintele Simeon in aceasta carte este acela al lepadarii de sine si al urmarii lui Hristos. Ceea ce se cere omului nu este sa framante cu mintea lui prea mult sa nadajduiasca in stradaniile lui oricate vor fi fiind ci tocmai sa iasa din captivitatea propriei sale minti din nadajduirea in propriile sale puteri si eforturi din propria sa judecata din propriile sale criteria si sa mearga dupa Hristos sa se aseze in ceata celor merg dupa El Ii urmeaza Lui. Omul nu va reusi sa se imbunatateasca singur. Gestul esential pe care trebuie sa-l faca este tocmai acela de a parasi iluzia ca poate sa faca el ceva pentru sine si de a se incredinta lui Hristos asa cum este pacatos cazut neputincios slabanog. Sa spuna: Doamne vin si eu dupa Tine. Raspund chemarii Tale care a zis:Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi(Matei 11 28). Nu slujeste la nimic daca fiecare dintre noi traieste dupa legea lui daca apartine propriului sine si isi duce asa pur si simplu zilele. Grija noastra mare este sa traim bine asa cum vrem asa cum ne place iar relatia noastra cu Dumnezeu reprezinta doar un simplu lucru in viata noastra. Greseala. Mare greseala! Lucrurile sunt mult mai serioase. Daca nu esti adevarat daca nu ai inlauntrul tau adevarul daca nu stii de unde vii si incotro te indrepti de ce existi ce faci care e menirea ta atunci ce noima mai are viata ta? Din pacate cam asa este omenirea nu stie ce i se intampla. Cu durere in suflet spunem asa ceva. Insa aproape ca ceilalti sunt si crestinii si crestinii sunt oameni ai acestei lumi nu sunt oameni ai lui Dumnezeu. Mai corect ar fi sa spunem ca putini sunt aceia care L-au gasit pe Dumnezeu si traiesc dupa voia Lui. Este o mare problema aceasta fratii mei. Este un mare pacat sa lumineze soarele iar tu sa nu-l vezi sa lumnineze soarele iar tu sa nu te incalzesti sa existe ziua iar tu sa traiesti numai in intunericul noptii sa fie aer si tu sa nu poti sa-l tragi in piept. Pacat. – Arhim. Simeon Kraiopoulos

Autor: Simeon Kraiopoulos
Editura: Bizantina